Când Pisicului i se pune pata, nu-l mai scot din ale lui.
Vreo doi ani mi-a tocat nervii mărunt-mărunt cu un Canon 400D. Ori de câte ori călcam prin supermarket-uri, sau magazine de profil, trebuia să asist cu evlavie la prosternările lui în fața aparatului. Îl sucea, îl învârtea, acasă citea tot felul de articole… Ce mai, era clar că odată și odată tot o să scape mâna adânc în portofel pentru el.
Acum că îl avem, eu una cam simt lipsa unuia compact. Ce să-i faci, niciodată nu-ți ajunge ceea ce ai. Un aparat compact îl poți lua foarte ușor după tine, cam încape în orice genți, surprinzi o chestie din mers – țac-pac și poza. Și ca să fiu în ton și armonie, un SAMSUNG ST80 PINK și-ar face treaba cu succesuri. La 14,2 Megapixeli nici un bugetar leneș nu mi-ar mai scăpa din vizor! 
În plus, are o groază de alte chestii (unele mai tehnice, altele mai puțin) cu care te poți juca: efecte, filtre de culoare, măsurarea luminii, note vocale… Un player audio i-ar mai lipsi, în rest le are cam pe toate. Se mai aude și de un mic macro printre tipurile de focalizare de care dispune, numai bun pentru o floare, două cum imi mai place mie să pozez. Plus că mai vine și cu un ecran de 3 inch, numai bun pentru ăștia obsedați de orice mic detaliu (așa, ca mine).
