Acasă – Ultima frontieră cu Bear Grylls

Posted on 27th February 2011 in La grămadă

Mă uitam ieri pe Discovery în pauza filmului de la Pro la o emisiune: Home Invasion – cum să ai cele mai bune șanse de supraviețuire în cazul unui atac in propria casă. prezentatorul era tare prins în problemă, se impacienta riguros, era tot timpul în alertă, ca și copiii ăia mici care iau un joc atât de în serios, că aproape se cred în el. Și cum reflectam eu la sfaturile prețioase (de genul să stai la pândă după un zid și cănd vezi cruminalul, să sari pe el să-l dezarmezi) uite că îmi vine ideea că totuși show-ul  ăsta n-are nici un farmec dacă nu e Bear Grylls realizator. Că atunci ar arăta cam așa:

♣ Pregătirea terenului. Grylls intră în casă, ii studiază și evidențiază punctele slabe. Câteva sfaturi despre păstrarea alimentelor, aranjarea mobilei prin casă astfel încât să fie în avantajul lui, nu al răufăcătorilor.

♣ Echipamentul. Ca de obicei, este dotat doar cu haine specifice activității întreprinse: pijamale și halat de casă. Totuși papucii  de casă defensivi sunt dintr-un material special conceput de NASA, care captează mirosul picioarelor, îl stochează și la nevoie îl eliberează către o țintă predefinită.

♣ Întrerupe alimentarea electrică, își taie singur telefonul. Oricum proprietarul își cunoaște casa iar Bear Grylls vede și pe întuneric; telefonul nu-i trebuie, că se descurcă și singur și îi mai și dă bătaie de cap intrusului. iar cablul îl poate folosi la ceva pe parcurs.

♣ Criminalii intră în scenă. Încearcă să pătrundă pe ușa din dos. Grylls se ascunde în spatele canapelei, prilej bun de a observa că firimiturile căzute pe jos și resturile de chips-uri îți pot da energia necesară înfruntării intrușilor. Și mizeria de sub unghiile roase poate fi un bun aport de proteine.

Dar stai! Mai e de citit din Acasă – Ultima frontieră cu Bear Grylls (…winking
comments: 19 » tags: , ,

Ce aștept eu de la blogosfera românească

Posted on 26th February 2011 in Eu și numai eu!

La începuturile mele într-ale blogului citeam cu drag și spor câteva zeci de bloguri consacrate, să văd ce și cum și cu ce se mănâncă treaba asta. Nici nu îndrăzneam să mă exprim pe-acolo, de teamă să n-o dau în bară. Acum, din câteva zeci numărul a scăzut doar la câteva, la care se adaugă multe-multe bloguri mai puțin cunoscute. De ce? Mi-am pierdut interesul. De fapt, mai corect ar fi să spun că nu ne mai potrivim interesele.

Ba unele îmi irită chiar și reader-ul cu aceleași și aceleași subiecte coapte și răscoapte pe la toți: cum să faci SEO, ce e SEO, cine nu face bine SEO; cum să faci blogging (ignorând total aceste axiome in blogul tău); cine nu face bine blogging și de ce; cum să-și crești audiența, ROI, marketing afiliat, advertoriale peste advertoriale (la unul dintre blogurile de prin fruntea Zelist am renunțat tocmai fiindcă ma plictisisem să citesc zilnic 2-3 articole despre produse); știri goale, fără comentarii pertinente, filmulețe neargumentate ș.a.m.d. Cum nu-s eu mare fan Twitter fiindcă mi se pare mult prea rapid și sec, îmi pare că multe bloguri mari au adoptat articolele de 140 de caractere.

Așa că mi-am adus aminte că voiam de mult să scriu un post despre ce cred eu că trebuie să regăsesc în blogurile pe care le citesc (și totodată încerc să le aplic și eu la mine-acasă; dacă reușesc sau nu, sper să-mi spuneți voi):

Dar stai! Mai e de citit din Ce aștept eu de la blogosfera românească (…winking
comments: 19 » tags: , ,

The Naggingproof Armour

Posted on 25th February 2011 in Eu și numai eu!

Se știe din moși strămoși că noi, femeile, avem trăsăturile noastre definitorii, acelea pe care n-ai să le găsești nici în cei mai gay bărbați sau cele mai sexoase doamne-foste-domni, trăsături care sunt țesute adânc în fibra cromozomului Y. La unele posesoare mai pronunțate, la altele mai estompate, după temperamentul fiecăreia și aranjarea astrelor, dar întotdeauna reușind să atingă niște extreme. Că doar suntem ori cele mai bune, ori cele mai proaste. Calea de mijloc zic eu că-i rezervată bărbaților, prea leneși întotdeauna să se străduiască peste medie sau prea comozi să se mulțumească cu ce-i mai puțin.

Dar un singur lucru au reușit bărbații să creeze,  să dezvolte și să modeleze mai bine: scutul anticicăleală.  Ați observat vreodată bărbatul de lângă voi perfectând agil această tehnică? Dacă da, știți desigur despre ce vorbesc. Dacă nu, luați aminte!

Dar stai! Mai e de citit din The Naggingproof Armour (…winking
comments: 7 » tags: ,

American peptalk

Posted on 24th February 2011 in La grămadă

Din  când în când mă mai uit la Euforia TV. Doar din când în când, pentru că am făcut un compromis cu Pisicul, şi posturile de femei, dimpreună cu cele sportive şed frumuşel printre ultimele canale. Alaltăieri seară, zburdând din pot in post dau peste Dr. Oz.  Și ce-am văzut eu la faimosul doctor? Cum să obții chestii legate de sănătate ieftine sau chiar gratis! Cu ocazia asta fac și o mică dedicație, numai pentru cunoscători. :P

Mamă, îmi spun, numai bine acu’ pe timp de criză, să mă mai educ și eu într-ale economisitului, că pe partea asta n-am absolvit decât vreo 2 clase primare. Dar unde eu mă așteptam să dobândesc măcar o diplomă de bacalaureat, n-am obținut decât o foaie din-aia de curs prin corespondență pentru cele 40 de minute irosite. Mai bine citeam etichetele de pe recipientele de prin baie în timpul ăsta, că ar fi fost mult mai utile.

Dar stai! Mai e de citit din American peptalk (…winking
comments: 8 » tags: , ,

De la gugăl putere

Posted on 23rd February 2011 in Googled it

Serialul ăsta se ține tare și nu vrea să dispară. Mare ţi-e grădina internautului…

  • pachet baza coliva – Avem şi pachet all inclusive coşciug, pachet lux parastas…
  • desene animate cu pisica si misa – WTF?!
  • cum sa gandesti mai bine? – Dacă ai ajuns până la nivelul ăsta, nu cred că mai ai şanse…
  • fasole.arsa – fasole.arsa.ro sau cum, că nu înţeleg?
  • cum scot mirosul de ars din pereti – Din nou: GREU!
  • am lasat mancarea pe foc+cum sa scot mirosu din bucatarie – Mă, da multe accidente se întâmplă în bucătărie!
  • nu ma stresa – Bine.
  • ce facem cand nu muncim? – Stăm.
  • clatite cu pisicuti – Vreau şi eu!
  • cum au facut oamenii de succes bani? – La fel cum au scos şi mirosul de fasole din pereţi.
comments: 14 » tags: ,

Conducătorului auto român, cu drag

Posted on 22nd February 2011 in Eu și numai eu!, wtf is wrong, people?!

Stimabile şofer de România,

Ştiu că esti întotdeauna ocupat până peste poate. Ştiu că treburile (pardon, afacerile) pe care le întreprinzi cu dedicare şi pricepere zilnic nu suferă amânare, mai ales din cauza netrebnicilor de alţi participanţi la trafic. Ştiu că că eşti un om deosebit de inteligent (că altfel nu aveai cum să fii atât de important), de maximă valoare şi simţ civic, individiat desigur de mai mulţi duşmani şi alte târâtoare pe care le suporţi din mila  infinită a sufletului tău pe aceleaşi străzi cu tine. Cu toate astea, nu înţeleg următoarele:

De ce îl claxonezi mereu pe cel din faţă în milisecunda imediat următoare schimbării culorii la semafor? Eşti conştient că ăla, săracul, nu dispune de sisteme superluminice de demarare şi eforturile tale (susţinute de altfel cu maximă intensitate şi perseverenţă) nu vor avea nici un rezultat, nu? Sau crezi poate că bietul de el e orb şi are nevoie şi de semnale acustice ca să ştie că are undă verde.

Dar stai! Mai e de citit din Conducătorului auto român, cu drag (…winking
comments: 8 » tags: ,

Mic curs intensiv de supravieţuire intergalactică

Posted on 20th February 2011 in Cinefilisme pisicești

Primul serial SF cu care am intrat în contact în copilărie a fost Star Trek: Generația următoare. Nici nu cred că eram în planuri când începuse cultul Star Trek original (și oricum nu mi-au plăcut mult după ce le-am văzut), așa că m-am rezumat la reproduceri. Pe vremea aia era difuzată la TVR, în cadrul emisiunii lui Mironov – Știință și imaginație. Mamă, ce-mi mai plăcea emisiunea aia!

Nu știu dacă de aici a pornit pentru mine interesul pentru genul ăsta de filme, pentru știință, documentare sau alte chesti de gen. Cert e că mai toată copilăria (cu excepția unor episoade anume cu girly stuff) am căutat extratereștri, am făcut limbaje secrete, m-am uitat la toate SF-urile care treceau de comisia parentală și am ros din scoarță în scoarță o cărticică despre Univers, fizică cuantică și alte alea explicate pentru copii pe care o găsisem în bibliotecă. Asta nu înseamnă desigur că n-am urât din tot sufletul fizica aia îngrozitoare care se predă la noi în școală și din care nu cred că am învățat mai mult de nivelul apa+electricitate=love.

Adică tot acest preambul însemnă că am rămas cu microbul ăsta (iar sâmbătă și duminică dimineața mă uit obligatoriu la Stargate, deși le-am văzut aproape pe toate). Așa că nu pot să nu remarc că lumea filmului SF e guvernată de un soi de fizică aparte, cu legi ale ei specifice, de la care nu se abate nici un scenariu. E deci foarte simplu să compilezi un manual de zbor intergalactic:

Dar stai! Mai e de citit din Mic curs intensiv de supravieţuire intergalactică (…winking

Iurica!!!

Posted on 19th February 2011 in Pisici în bucătărie!

După lupte seculare care au durat câteva încercări, după achiziționarea ustensilelor potrivite până la milimetru, după multe lacrimi  în sfârșit, după multe rugi, vă prezint…

Prima mea cremă caramel!!!

Dar stai! Mai e de citit din Iurica!!! (…winking

Plăceri nevinovate

Posted on 19th February 2011 in Eu și numai eu!

Ușor obsesivă, așa cum sunt, nu se poate să n-am în portofoliu (ca oricare altă femeie, de altfel) niscaiva mici tabieturi, obiecte sau chestii care reușesc oricând să ridice nivelul endorfinelor pisicești. Uneori e nevoie de atât de puțin ca să mă binedispună! Și cum câteodată face bine la pisichic să te mai evaluezi, să-ți mai pui în ordine dintre trăsături ca să vezi unde mai ai de lucrat, unde exagerezi sau chiar unde te regăsești (bine, și pentru că alt subiect n-am găsit :P ) zic să ne cercetăm puțin latura obsesivă din dotare.

  • Bijuteriile. Cum să nu-i placă unei femei bing-blingurile, sclipiciunile, atârnicile și bijuurile? Mai cu precădere de la o vreme îmi tot fac cu ochiul pietrele de tot felul, mai ales montate în cercei. Ce să-i faci, când mi se pune pata, nici cu soluții speciale nu mai iese!
comments: 6 » tags: , ,

Notre Dame de Paris – partea a doua

Posted on 18th February 2011 in Muzicisme pisicești

Fiindcă postul meu despre Notre Dame de Paris făcu ceva furori prin Facebook (Patrick Fiori în special ;) ) pentru fanii săi  - noi și vechi - am compilat o suită excepțională (sau nu) de variante. Plus că mai aflați despre mine și că am o înclinație patologică spre obsesiv. Enjoy!

Semimaneaua georgiană sau cum poți să distrugi complet o melodie frumoasă. (Belle)

Dar stai! Mai e de citit din Notre Dame de Paris - partea a doua (…winking