A venit și trecut cu eclipsa din ’99. A fost și în 2000, cu teroarea calculatoarelor, când ne pregătisem spiritual pentru reîntoarcerea în Evul Mediu. Am mai trecut printr-o spaimă pe 6 iunie 2006 și pe lângă vreo câteva comete; au fost alte eclipse de lună sau de soare, radiații, The Large Hadron Collider, unde nu ne-a mâncat gaura neagră (eu personal cam mizam pe reușita asta). Nici extratereștrii n-au venit încă, deși i-am bombardat cu mesaje și filmulețe și le-am pregătit și un soi de minister specializat. S-a amânat sfârșitul ăsta pentru 2012. Sau 2013 – mai stă unul în coadă și atunci parcă să zic (dacă planul A – 2012 – nu reușește și mayașii au aruncat greșit cu pietrele când au făcut previziunile). Anul ăsta a trecut și 11 noiembrie și nu cred că a-nceput WWIII (ce-i drept nu știu sigur, că nu-s prea entuziastică cu privire la actualitata care nu mă interesează câtuși de puțin).
Cu toate astea, mă pregătesc intens să sarbătoresc apocalipsa cum se cuvine. Că altfel ce-o să spun când mă veți întreba ce-am facut de sfarșitul lumii?
