Două săptămâni am făcut scouting pentru garsoniere. De închiriat. Şi am îngurgitat House cât de mult s-a putut. Aşa că m-am cam delăsat… cam cu toate.
Căutatul unui apartament de închiriat presupune psihologie fină, răbdare şi nesimţire, nu în ultimul rând. Trebuie să ştii să citeşti printre rânduri (deşi uneori nici talentul ăsta nu prea ajută) şi să ai o răbdare de fier, mai presus de toate. N-am înţeles, spre exemplu, de ce faianţa, gresia din ’87, apometrele reprezintă multiple îmbunătăţiri. Probabil şi că uşile, instalaţiile sanitare, sticla de pe geamuri reprezintă lux, dacă urmărim raţionamentul ăsta.
Când te gândeşti să pui un anunţ şi să-l cosmetizezi – de fapt nu-l cosmetizezi, îţi pui pe Facebook o poză de-a… Angelinei Jolie şi spui că eşti sosia ei, când de fapt eşti o grasă răsuflată – nu te gândeşti măcar o dată că n-o să ţină figura? Adică omul vine atras de farmecele tale virtuale, dar faţă în faţă cu produsul real, s-ar putea să n-o vadă deloc pe Angelina.
