Diărs, începand de azi pun la bătaie următorul premiu de purtat sau de dat cadou cu drag şi cu plăcere, cu sprijinul Făcut de mână care mi-au propus ideea:
Ce trebuie să faci:
Nenea cu atelajul
Pe la Obor – pe unde hălăduiesc eu în drum spre şi de la muncă – mă întâlnesc frecvent cu un nene cu atelaj. Atelajul fluctuează, uneori e de 5-6, alteori de 4. Uneori doarme pe unde apucă, la piept cu patrupezii şi veşnicul cărucior plin numai el ştie cu ce, alteori face ture sau stă cuminte în faţa vreunui magazin aşteptând ceva de pomană.
Căţeii ar fi cuminţi, dacă n-ar aţâţa în mod constant celelalte javre care îşi fac veacul prin zonă. Azi dimineaţă n-am mai rezistat şi l-am tras în poză pe furiş.
E grav. E grav cu muzica asta…
Dacă rar mă mai uit la TV (poate la NatGeo, AXN şi cam atât), uneori mai las să zbârnâie ca zgomot de fundal şi pe poastele astea de muzică. De Boc&Co. m-am cam săturat, şi aşa suntem în rahat, la ce bun să mă mai scald şi eu în el.
Şi cum mă delectam eu ieri între veleităţile culinare şi maşina de spălat cu niscaiva MTV, iaca dau peste Rhianna (după ce că e urâtă ca moartea o mai şi plagiază la greu şi cu succes pe cealaltă urâtă, dar care măcar o plagiază mai original şi mai subtil pe Madonna - aka Lady Gaga):
Maicăl
EU: Pisicule, știi ce zi e astăzi?
PISICUL: Parastasu’ lu’ Maicăl.
Closeup-uri de primăvară/vară
Am tot dat cu poza primăvara asta și n-am apucat să mă laud 
(unele n-am apucat nici să le văd ca lumea). Nici una n-am apucat s-o editez, cum le-a făcut, așa le vedeți.
Să mai zici că există coincidenţe…
Să vă spun o întâmplare. Adevărată, îmi aparţine…
Eu sunt o fire tare încurcată, mai ales la spusul minciunilor. Nu pot să mint aşa, ca tot omul, o minciunică acolo, mică şi sfrijită. Nu tată, tre’ să fie un roman, o naraţiune în trepte, cu mai multe tentacule, să mă pot încurca în mod veridic până şi eu. Ferească sfântul să mă pui să mint, că e jale! Se făcea că odată n-aveam chef de o întrunire plicticoasă şi neinspirantă. Dar aproape obligatorie. Dar chiar n-aveam chef, parcă mă ţinea aşa, un fir invizibil să nu mă duc. Deci ce fac? Iaca scornesc o scuză… Ca să fie treaba cât mai veridică, mă duc acasă, astept vreo oră, apoi sun persoana în cauză şi o anunţ: să vezi dom’ne ghinion, mi s-a blocat cheia în broască şi nu mai pot să intru în casă. Derivând de aici că nu mai pot veni, cu părere de rău etc. etc.
Buuuun, zis şi făcut. Peste vreo 3-4 săptămâni, să vezi chestie: ajung acasă şi nu mai pot să descui uşa! Se stricase yala, cu tot tămbălăul de rigoare (cheamă un nene găsit de prieteni pe goagăl, sparge broasca, schimb-o etc. etc.). Să vezi a naibii coincidenţă!
Bienvenue a Paris…
N-am mai scris de-o săptămână pentru că am fost ocupați cu o mică vizită la Paris. Așa cum am fost amenințați, ne-am gândit serios să cerem azil politic, sau să o dăm pe imigrarea ilegală. Mai-mai că nu ne-am mai întors la București, atât de tare ne-am îndrăgostit de Orașul Luminilor.
Vacanța ne-am organizat-o noi și ne-a costat (pentru cine e interesat) vreo 900 euro cu totul (aka zbor, cazare, mancare, intrări la obiectivele turistice etc. ). Am luat orașul la picior cât de mult am putut în cele 5 zile petrecute în Paris. Și tot n-am reușit să vedem cred nici jumătate. A fost și puțin frig iar eu ușor cam nepreventivă la faza asta. Mai ales că în București erau cam 37 de grade când am plecat.
The iShit
Bucurie mare între fanii Apple! OMG, OME, WTF!!!!! The new iPhone 4 is here!!!!!! Şi face filme, are multitasking (bineînţeles, done the right way), videocall! Ce veşti noi şi îmbucurătoare, ce tehnologie de ultimă oră lansată acum 4 ani! Ce mai, un festin pentru simţurile fanilor…
Dar trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Steve Jobs vinde. Şi o face bine. Nimeni n-ar putea să te facă să cumperi un gadget inutil, outrated and outdated mai bine ca el. Adică la ce bun să iei un singur telefon care să facă de toate, când îl poţi lua pe bucăţele, în versiuni diferite, plătind de 3-4 ori? Marketingul ăsta e treabă grea, după cum se vede. Nu oricine ştie a-l face, iar pentru mine Apple în general excelează la arta de a vine. Şi atât. Hai treacă de la mine, şi la design.
Leapșa de la Victor
Ca să mă pună la treabă, Victor mi-a aruncat o leapșă. Cică să fac pe dracu’ în patru să scot (cu dovezi cu tot) o colecție din copilărie. Asta de parcă aș mai avea acces la colecțiile mele – sau dacă ar presupune cineva că statornicia mea le-a făcut să străbată sute de kilometri la Constanța și apoi la București. (Știu, știu, tu le-ai cărat și mai departe!).
Așa că mă văd nevoită doar să le enumăr cât de cât și să revin cu o colecție ceva mai actuală, sub formă de demonstrație fotografică.
Muzeul Secret al Omenirii
Din pagină în pagină am ajuns la Muzeul Secret al Omenirii, o colecţie de imaginii adunate de pe glob, fără autori, fără date sau index. E organiyat în cinci albume: Africa, America, Asia, Europa şi Oceania. Curios că din ea lipseşte cu desăvârşire SUA…
Mie mi s-a părut deosebit de interesantă. Daţi un ochi aici.