Cocalari, cocalari…

Miercuri am fost să vedem “La Traviata”. De un an de zile tot încerc să prind spectacolul într-o vineri sau sâmbătă, fără strop de reuşită însă. Miercurea e prea în mijlocul săptămânii şi ca o leneşă ce sunt, prefer să stau acasă on weekdays.

Te-ai gândi că măcar la operă scapi de cocalari. Greşit! Şi aici îi găseşti, fac act de prezenţă oriunde e nevoie, ce-i drept ceva mai puţin ostentativă. Cum şi de ce, nu îmi explic, e un mister prea mare pentru puterea mea de înţelegere. Am văzut vreo 2-3 piţipoance pline de arfe (a se nota că încă nu ştiu exact ce reprezintă cuvântul ăsta) care abia se suportau, o babă nebună pe care au apucat-o crizele de isterie taman în mijlocul specatcolului şi câţiva puşti vorbăreţi. Mă rog, una peste alta, abia dacă am băgat de seamă, având exerciţiul mersului la Hollywood Multiplex.

Şi aşa ajungem sâmbătă la film… Legat de asta, îmi aduc aminte de episodul ăla din Seinfeld când Jerry aşteaptă (singur cuc) să se îmbarce la avion la 2 noaptea şi tipa de la îmbarcări nu-l lasă pe motiv că se îmbarcă altă clasă în acel moment. Nu reuşesc să găsesc scena asta nicăieri. So… ne ducem noi să vedem Clash of the titans, pe care îl tot aşteptăm de vreo lună să putem intra free la el. Ca de obicei, toantele alea de la casă îţi oferă mereu cele mai proaste locuri. Acum că ştim pe de rost sălile de la HMX, ne mai descurcăm şi noi (word of advice: luaţi locuri centrale pe mijlocul sălii, nu în spate). O întreb pe domnişoară: dar aveti 200 de locuri libere, ceva central nu găsim? Se tot foieşte ea, şi ne dă până la urmă locurile pe care l vrem. Locuri smulse cu cleştele din gură, de parcă ar fi cu pret diferenţiat.

Zis şi făcut, ajungem la intrare. O matahală bodigardiană de mall se uită urât la noi şi ne zice că trebuie să mai aşteptăm 5 minute şşi nu putem intra acum. Mă uit chiorâş la el: Nene, mai sunt 15 minute până începe filmul!!! Ne dăm noi un metru mai în spate, îi mai arunc eu câteva vorbe de ocară (nu trec 2 minute puse cap la cap) – între timp budigardul mai refuză imunător un singur cuplu – şi apoi intrăm. Băi băiete, eşti nebun? De ce să aştept 5 minute/să mă dau un metru mai încolo ca să te înjur bine? Că dacă vreau să iau nişte floricele poleite cu aur, de 30 de lei punga, stau cel puţin juma’ de oră la coadă şi las şi vreo 2 ani din viaţă pierduţi cu nervii. Că sunt 5 băieţi acolo care se mişcă mai încet ca zombie, e ca o gaură neagră acolo la tejghea, totul se întâmplă în reluare. Ca să nu mai spun că la cât te costă nişte floricele şi suc, nu poti plăti cu card. În secolul ăsta!

Aşa că e greu rău cu cocalarii aştia…