…să fac guacamole azi şi să-l conving pe Pisic să şi mănânce. Wish me luck!
Top 5 cele mai penibile reclame cu (pseudo)melodii
5. Fericirea începe acasă
4. Dansez pentru mine
3. Lali lali lali
2. Spală-te
1. Vânătorii de răceală
Nimicuri
Dacă are cineva o pilă la Mama Natură, să se faca vară mai repede, spuneţi-mi şi mie. Afară e soare, lumină, verde şi frig. Şi bate vântul, numai bun să-mi strice şi mai mult părul uns cu toate cremele şi chestiile pline chimicale, care-l fac să stea cât de cât uman într-un echilibru penibil de precar. Mă gândesc serios să mă tund. Scurt.
Ieri am fost în spânzurat de bani la Băneasa, cu focus pe chilipiruri. Evident că am scăpat mâna prea adânc în buzunar şi luarăm şi un dvd player. Nu de alta, dar prea nu stăteam sănătos (nici pentru el nici pentru noi) cu laptopul în braţe la orice vizionare de film. Evident că acum la el tare ar merge şi un LCD măcar… Noroc că Băneasa era prea departe, cine ştie cum îmi alunecau ochii şi pe un televizor.
Definitely de ascultat
De vreo trei săptăm
âni îmi tot fac curaj să iau cele două albume ale lui Amy MacDonald, având în vedere că playlistul meu s-a cam prăfuit şi avea nevoie disperată de un refresh. Am reuşit ieri şi pot să zic că am rămas surprins (foarte surprins) plăcută. De obicei, majoritatea albumelor din care am spilcuit playlist-ul meu au vreo 2-3 piese bune iar restul de umplutură. Chestie care mă enervează la culme, că fac o listă de 5-7 piese din 4 albume.
De data asta am reuşit să nu dau delete niciuneia. Tipa asta chiar cântă bine! Muzica e foarte bine orchestrată, piesele – deşi sunt variate – toate sună bine şi sunt fredonabile şi memorabile. Asta înseamnă că am scos din player pentru ea Notre Dame de Paris, which is a big thing! Şi probabil o să stea acolo cel puţin juma’ de an. Eu recomand cu căldură să o ascultaţi. Măcar de pus în maşină. 
De primăvară, prin Tineretului
Anul trecut am prin o primăvară tare frumoasă. Nu mai văzusem niciodată atâția copaci înfloriți la un loc, și mirosea atât de frumos! Anul ăsta (că o fi de la norul de cenușă, de la rugămințile mele pentru o iarnă adevărată sau doar ghinion) vremea a fost mai tot timpul urâtă. Parcă s-ar fi hotărât să îmi facă mie în ciudă!
În weekend am reușit să ne mobilizăm la o ieșeală în Tineretului. Cică să ne dăm cu bicicletele alea gratuite, care nu au fost de găsit. Așa că ne-am rezumat la plimbare. Era și un târg de antichități, mai-mai că mă pornisem să iau un pandantiv tare interesant. Dacă n-ar fi cerrut țiganii ăia niște sume astronomice (cred că pornesc de la milioane doar-doar or prinde vreun bezmetic să le și dea) – cred că făceam o pagubă în buget. Ca de obicei, multe flori frumoase, să vă bucurați și voi de ele:
De la Google
- pisica merge greu
- pisica accidentata de o masina la stiril
- viata secreta a lui salvador dali
- merry christmas cu pisici
- avatar pisica roz
- naspa tare
- tonita
- nu imi mai gasesc pisica
Grădiniţa e bună.
Noi la grădi învăţăm multe lucruri frumoase. Învăţăm să desenăm, să colorăm, să facem bastonaşe, să ne jucăm frumos, să spunem te rog, poftim, mulţumesc şi cu plăcere.
De la grădi şi până te faci mare, e cale lungă, presărată cu bolovani, cratere, smârcuri şi plante agăţătoare. Şi începem să-i pierdem pe mulţumesc, te rog sau cu plăcere. Sunt cam grele, aşa că mai bine păstrăm în buzunar chestii mai uşoare: vreau aia acum, dă-mi, fă-mi, mişcă-te mai repede. Dacă te mai întâlneşti cu Mulţumesc în cale, sau cu Te rog, nici nu-i mai recunoşti. Se uită la tine cu ochi rugători, dar tu nu vezi nimic. Ba îţi mai stau şi în cale, ai naibii mucoşi.
Şi uite-aşa m-am trezit eu că mă mir când lumea îmi mulţumeşte. M-a luat aşa un val de recunoştinţă caldă când cineva mi-a aruncat un sms de mulţumire! Eu n-am uitat să-l dau, dar am uitat cum e să-l şi primeşti. Am o “prietenă” care sigur n-a fost la grădiniţă. Cred că a pierdut şi clasa întâi, şi cei şapte ani de-acasă, şi ultimul tren către bun simţ. Nu înţelege şi pace că mai simplu obţine ceea ce vrea dacă înfige şi un te rog înaintea întrebării înţepate şi te unge apoi cu un mulţumesc. Deşi cred că frigiderul plin de proteine ar trebui să-i fie un indicator suficient.
