Anya Marina rulz! Great cover!
Anya Marina rulz! Great cover!
Goagălul ăsta e ceva deosebit. Cum te duce el aşa pe căi nebănuite… Cum ar fi căile astea pe care au ajuns alţii la mine:
www.orange.ro factura mea
Nu e aici. Caută la Orange, eventual.
poze sexoase
N-ai să vezi aici.
Si nu aşa pentru orice, ci pentru trolling.
Cu link către acest post unde nici macar n-am link-uit site-ul lui Zoso, tocmai ca sa nu-mi atrag spamagii de pomană. Pe această cale ţin să-i mulţumesc pentru prezenţa constantă (presupun) pe blogul meu, de unde constat că am mişcat ceva în adâncul fiinţei sale sensibile, dar şi pentru vizitele (nesolicitate) aferente acestui trofeu.
Băieţaş, mă bucur că eşti în dispoziţii mai vesele şi s-au mai dezumflat pornirile suicidare. Ai apelat la ajutor profesionist? Văd că mai nou ai şi veleităţi gramaticale (bravos, după ce apărai cu înfrigurare postările bezmetice ale junei scriitoare hormonautice), dar fac orice pentru viitorul junilor români. Pentru ţară şi popor!
Inspirate de mereu fomiciosul Pisic:
Din când în când mă mai apucă dorul de Toniţă. Toniţă – pentru cine nu ştie, a fost primul meu copil. Un pisic siamez, răsfăţat până în pânzele albe, hoţ, mirosicios şi foarte deştept. Nouă ani ne-am bucurat de el, şi el de noi. Era cel mai hoțoman, manipulator și dulce pisic din câți am văzut în viața mea. și iubit pe măsură, până am ajuns cu toții să împărțim mâncarea din farfurie (cu precădere carnea) cu el, sau să-i facem toate poftele și capriciile. A avut şi o poezie, Balada lui Tony se intitula, compusă într-un mare și grozav tandem literar de bunicul şi de mine, în vremuri de clasa a patra (ale mele). Încerc de vreun an să mi le reamintesc, căci nu cred că le mai am scrise pe nicăieri. Deocamdată îmi aduc aminte prima strofă:
Cine-i mic şi spălăcios, / Şi de carne pofticios? / Este Tony cel miţos, / Fumuriu şi albicios.
Am tot biluţit săptămânile astea, dar n-am mai reuşit să pun mâna pe aparat să le şi-mpozez cum se cuvine. Poate că a fost şi iarna asta prea lungă, care mi-a dat o lene în a le face pe toate. Dar cum duminică se anunţă 22 de grade, mi-a revenit suflul interior şi le-am imortalizat. Pe toate le găsiţi aici.
Şi da, sunt rasistă şi discriminez. Şi ce dacă?! Deocamdată maghiarii, ungurii sau cum s-or mai intitula ei sunt cetăţeni români. Au buletin, adresă de domiciliu şi naţionalitate română. Atunci ce mama dracului fac atâta gât pentru autonomie?! Nu-s suficient de independenţi, cetăţeni români fiind? Să se autonomeze la ei în Ungaria, dacă nu le convine, acolo să vorbească şi să laude maghiara până le dă borşul pe nas, acolo să-şi împartă ţărişoara cum le place lor. Până atunci, ciocu’ mic, că noi suntem la putere acuma! Unei surdo-mute care nu putea cânta imnul naţional i-a fost refuzată cetăţenia, dar cetăţenilor de etnie maghiară bozgorilor care protestează pentru autonomie? Tot noi proştii, că le permitem. Să mă duc eu, cetăţean român în ţara mea, în zone in care dacă nu vorbesc maghiara nu o scot la capăt?! Asta e ţara de rahat în care trăim. Ne freacă cum vor maghiarii pentru niscaiva voturi în plus.
Se tot perindă pe la televiziuni şi prin presă nesimţiţii ăia de (euro)parlamentari maghiari. Bozgorilor, să faceţi gură la voi acasă, să vă dea ungurii cetăţenie! I-auzi ce zice Laszlo Tokes! Nu înţeleg ce caută ăştia în Parlament, în primul rând. Mai îndreptăţiţi pe criterii de abundenţă ar fi rromii, dacă e s-o luăm ad literam. Vadime, unde eşti, tată, de nu zici nimic?!