Pornind de la postul anterior, am pornit o mică polemică pe blogul respectiv. Din lipsă de spaţiu şi pentru că nu doresc a mă mai certa inutil cu nişte copilaşi de 14-15 ani pe chestiuni pe care oricum nu le înţeleg, îmi mut alocuţiunea internautică acilea.
Cu biata fată n-am nimic, ci din contră, o consider o victimă a lipsei de responsabilitate a părinţilor şi profesorilor. Sunt consecinţele triste a ceea ce a ajuns ţara asta şi cine suntem. Intelectualii, artiştii, cercetătorii, oamenii cu real potenţial au devenit o minoritate pe cale de dispariţie. Ne mirăm şi îi blamăm pe cei care ne duc faima negativă mai departe; o facem degeaba. Atâta timp cât vom avea un sistem de valori decăzut din toate punctele de vedere, atâta timp cât promovăm (noi – statul, învăţământul, televiziunea, presa) bambuismul, piţipongeala, cocălărismul, incultura, nonvalorile. Cei ce ne răzvrătim suntem priviţi ca rasişti, discriminatori, răi. Asta nu înseamnă că voi înceta să mă răzvrătesc.
Revenind la copila cu pricina. Ea scrie o povestioară, compilată din cărţile Twilight şi exacerbări hormonale. Este despre violuri, despre copii la 18 ani şi avorturi spontane. Are 15 ani. Eu la cinşpe ani jucam baschet în faţa scolii şi făceam colaje din frunze. Ei la cinşpe ani îşi imaginează violuri, sex, avorturi. Cred că ceva e în neregulă cu imaginea asta…